Bella

Bella este o cățelușă cu vârsta între 5-7 ani, pe care am văzut-o prima dată bântuind pe străzile Simeriei, orașul meu natal, plângând după trecători doar- doar cineva o ia, zgâriind la porți să fie primită.  Am plecat acasă plângând și eu și nepoata ( aveam deja destui câini acasă). A doua zi dimineața, mergând la biserică, tot cu nepoata mea, pe pămantul înghețat în fața bisericii stătea cuibarită Bella, a deschis ochii și ne-a privit  cu cei mai expresivi și rugători și triști ochi pe care i-am văzut la un câine. Am început să plângem iar amandouă și m-am gândit că merg degeaba la biserică dacă nu pot aduce fericire în ochii ăia. Am zis nepoatei mele: “dacă vine după noi până acasă, o pun în mașină și o duc la Timișoara”. Extrem de deșteaptă, a citit în ochii mei speranța și a știut că trebuie să ne urmeze. Așa a ajuns cu ceilalți câini,  o cățeluță așezată, cuminte dar impunătoare, care a devenit rapid șefa curții și în afară de mine și de Athos nu-I ia nimeni osul din gură. Ca toți ceilalți câini ai mei, iubește copiii.